d’ale mele

Neaparat tin sa spun ca urasc din tot sufletul raspunsul “bine” la intrebarea “Ce faci?”. Eu cand intreb un om ce face ma astept sa imi raspunda ce face, nu ca si un raport dar nici sa imi spuna sec bine.

Mi se pare ca “bine” e un raspuns aruncat aiurea doar ca sa raspunda. Daca intrebi pe cineva care e pe patu’ de spital cu o scandura infipta in cap “ce faci?” la cat chef are de vorba in starea aia iti raspunde “bine”, desi nu cred ca e tocmai bine.

Urasc foarte tare sa fiu mintit. Urasc oamenii care vorbesc un lucru apoi numai raspund la telefon. Am patit cu cineva sa vorbesc sa ne vedem a doua zi si nu mi a mai raspuns la telefon. Am incercat cateva zile, un mesaj, un apel, i-am scris pe facebook si nimic.
Dupa o luna imi raspunde pe facebook si-mi zice ca…nu stie de ce n a raspuns. Pur si simplu.

Urasc oamenii care te cauta doar la nevoie. Oameni care nu iti dau un telefon si un an de zile si te suna intro zi si te intreaba “ce faci ma? Ce ai mai facut? ai sa-mi dai niste bani?”. Si daca am…consideri ca meriti?

Urasc oamenii care stiu sa dea telefoane cand au ei nevoie dar pentru a te invita undeva nu stiu sa dea telefon apoi te intreaba….tu nu poti sa suni?

Urasc oamenii pe care ii ajut iar cand am nevoie de ajutor nu pot sa ma ajute in niciun fel. Ma nici macar odata?

Daca ajung sa fiu un jegos sa numai ajut pe nimeni ma vorbeste lumea urat…daca ajut raman doar cu ajutatu…

E vorba aia:”Prietenul la nevoie se cunoaste” dar in zilele noastre merge mai bine “Prietenul la nevoie….suna”